| | 
Oglinda transparenta
Ajungand la un moment dat sa te cunosti foarte bine devii Transparenţă şi asişti la tine insuţi, aşa cum spunea Cioran.
Atunci, plictisit de lipsa unor noi descoperiri, treci la cunoasterea semenilor, imboldit de iluzia diferentelor sau hranindu-te cu iluzia constientizata a diferentelor estetice dintre oameni.
Acest proces reprezinta o escapada, iar durata acestor escapade e sustinuta de speranta ca totusi mai e ceva de descoperit la tine sau la..celalalt "tine" de langa tine.
In momentul in care aceasta speranta moare, te intorci rapid la tine constatand cu dezamagire ca celalalt e transparent si esti ahtiat de dorinta de a mai gasi ceva nou, oricat de mic, in tine.
Iesirea din acest cerc vicios apare atunci cand realizezi ca preferi cautarea inutila in transparenta celuilalt, impodobindu-te cu petele de mister preluate de la el si pictate negru pe alb in cuvantul "mister".
Ignori evidentele si te identifici cu petele salvatoare intruchipate de amaraciunile privitorului pe care-l privesti.
