| | 
Sistemul de relatii interumane
Sistemul de relatii interumane are o logica foarte stranie.
Nu am sa analizez fiecare aspect, dar ma rezum doar la cateva aprecieri de moment.
Nu sunt destul de convins ca omul este un animal social. Socialul are o influenta enorma
asupra comportamentului individului dar are individul nevoie vitala de social si de relatii interumane?
Exceptand procesul de imperechere, e posibil ca individul sa ramana individ si sa traiasca foarte
armonios doar cu el, neincercand sa se divida si sa-si proiecteze diviziile in alti indivizi.
De unde s-a inradacinat opinia ca majoritatea oamenilor simt nevoia sa traisca in grupuri cu oranduiri
sociale? Si nu e o intrebare la care sa-mi doresc un raspuns istoric. Evident, traind in grupuri oamenii
isi imprumuta din obiceiuri, comportament, caracter se uniformizeaza intr-o oarecare masura si atunci..
pot fi mai usor comandati, controlati si supusi.
Dar, oare acesta sa fie adevaratul motiv pentru care s-a implementat ideea vietii sociale?
Un motiv destul de simplu si meschin - dorinta de control, de dominare, de Putere.
E posibil si atunci de ce sa ne supunem? De ce sa nu testam opusul vietii sociale? De ce sa n-o facem
cat mai devreme? De ce? Pentru ca nu mai putem. Suntem fizic legati la cap, la maini si la picioare intr-o
retea perfecta prin imperfectiunile ei aparente. Imperfectiuni care, teoretic, mi-au permis sa ma gandesc
la sistemul de relatii interumane si logica sa foarte stranie.